Țăranul din Evul Mediu
Țărani au fost de obicei limitați în a-și alege îmbrăcămintea, deoarece acestia nu au avut mulți bani. În ceea ce privește cât își putea permite un țăran, acesta avea doar unul, maxim două rânduri de haine pentru mai mulți ani. Chiar și așa, nobilii le limitau alegerile în vestimentație, dar aceasta nu era o problemă pentru țărani, pentru că oricum nu își puteau permite să cumpere prea multe.
Din punct de vedere a ceea ce puteau țăranii să cumpere, aceștia recurgeau de cele mai multe ori la tunici confecționate din lână. Bărbații purtau tunicile cu o lungime până la nivelul genunchilor. Tunica era strânsă în jurul taliei cu o curea, care avea diverse locașuri pentru un cuțit, o geantă sau diverse unelte. Pantalonii erau confecționați din lână, acesta fiind materialul cel mai la îndemână.
Atunci cand vremea o cerea, țăranul purta un fel de pardesiu sau manta, fabricată din lână, care începea de la nivelul umerilor și ajungea până la glezne. Încălțămintea era de cele mai multe ori din piele, cizme lungi sau galoși, cu inserții lemnoase la nivelul tălpilor.
În general țăranii nu purtau nimic pe cap, dar în cazul în care vremea îi obliga să își acopere capul, aceștia purtau un fel de căciulă facută din lână, piele de oaie sau chiar o pălărie de paie. În ceea ce privește mâinile, mănușile erau purtate numai pentru valoarea lor de îmbrăcăminte practică și erau căptușite pentru a fi utilizate la diverse sarcini, cum ar fi tăiatul lemnelor din pădure.